Nichita Stănescu – Tăria Nopții

Preț pentru rezumatul la franceză.
I
Din mi spre fa bemol, tăcerea
coboară grav, ecou de glastră…
… se stinge ultima fereastră
pe strada Dobrogeanu-Gherea.
II
Un boulean brodat cu ață,
pocnește-n umbre cu securea…
… Se pierde-ncet, ducând aiurea,
mireasma fânului, la piață.
III
Un bronz cu cuc. O modulare…
O notă ce-ar părea să vină,
din cine știe ce uzină,
se despletește pe trotuare….
IV
Tării de anason și chimeni
întind un hymen ud și rece
Obscur, vre-un străin mai trece…
…Un gând… și apoi nimeni…
nimeni…

Sensul versurilor

Piesa evocă o atmosferă nocturnă melancolică, plină de imagini vagi și amintiri estompate. Descrie un sentiment de singurătate și trecere a timpului, sugerând o reflecție asupra efemerității vieții.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu