Clempăn osul și ciolanul
Și izbesc luna cu anul
Calcaneul mi-l înfig
Unde este cel mai frig.
Ța, -ța, -ța, căpriță, ța
Behăito, draga mea
Dau și eu cu mine-n tine
Și cu verde-n albăstrime
Vine norul și ne plouă.
Noroiere, negre ouă.
Ța, -ța, -ța, căpriță, ța
Rogu-mi-te nu călca.
Tu spargi gălbenușul rege
Poate numai peste lege
De nu zbiară nimenea
Ța, ța, ța, căpriță, ța.
Sensul versurilor
Piesa este un nonsens poetic, evocând imagini rurale și copilărești într-un stil absurd. Versurile creează o atmosferă onirică, fără o logică narativă clară, sugerând o joacă lingvistică și o explorare a sunetelor.