„… fenomenul literar trebuie înțeles profund diferențiat, tendința literaturii fiind nu aceea de a descoperi legi, ci aceea de a opta și a acorda tensiune emoțională legilor, de a reprezenta legile prin sentimente. (..)
De aici decurge și forța educativă a literaturii, înțelegându-se prin forța educativă nu transformarea și modificarea spontană a cititorului, ci stârnirea prin sentimente, în conștiința cititorului respectiv, a unei opțiuni mai deslușite către noblețe și sublim. (..)
Cu cât mijloacele tehnice de comunicare se vor perfecționa (tiparul, discul, magnetofonul, radioul, cinematografia, televiziunea), șansele de circulație ale literaturii sunt sporite.
Literatura, în esența ei, nu ține neapărat de cuvântul scris. (..) De la Homer până la Tolstoi, ca artă literară, expresia n-a evoluat cu mult.”
(din „Rolul literaturii”)
Sensul versurilor
Textul explorează rolul literaturii în societate, subliniind importanța acesteia în educarea și sensibilizarea cititorului. Se menționează, de asemenea, evoluția mijloacelor de comunicare și impactul lor asupra literaturii, precum și faptul că esența literaturii nu se limitează la cuvântul scris.