Numărătoarea.
Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este numărabil.
Plouă, Doamne, și transformi în noroi
sufletul meu de câmp arabil.
Numărătoarea începe cu doi,
Unul nu este și nici nu există.
Pământ amestecat cu apă, noroi
se numește cu vorba cea tristă.
Numărătoarea începe cu doi,
dar, și sfârșitul…
Plouă peste infinit. Murdar de noroi
sau, născător de noroi e infinitul.
Sensul versurilor
Piesa explorează o numărătoare atipică, începând cu doi și reflectând asupra conceptului de infinit și a stărilor sufletești tulburate. Natura este personificată printr-o ploaie care transformă sufletul într-un câmp arabil, sugerând o transformare interioară profundă, dar și o stare de melancolie.