Despăduchează tu Carpații toți
de vulturi dacă poți
Eu muma-mă-tii nu îi dau
căci i-a dat tot
Și roata eu i-am dat-o
Și cimitirul meu eu i l-am dat
să stea însămânțată ea cu mine
ca să te nască, fatule-frumos, bărbat
Dar nume nu îi dau lui ma-ta, m-auzi?
Ci mai degrabă o zidesc
în sarea ochilor mei uzi
Ci mai degrabă eu mă tai
Nu s-o-nvelesc ci-o-mbrățișare
cu sângele meu roșu, hai
vino și tu la nunta mare
a mea, cu maica-ta, tu fatule
gătit frumos cu piele și cu carne și cu os
cu ochi și cu sprâncene și cu gene
cu părul fluturind buclos
și cârlionții stelelor de alte stele
hai vino fatule la nunta mea cu maica-ta
și nu mi-o mai strica tu mie.
Tu vrei să-i dau un nume, nu
ce nume să-i mai dau eu ei
când i-am dat viața mea cea vie!
Iarna de la sfârșitul lumii
Sensul versurilor
Piesa exprimă refuzul naratorului de a da un nume mamei interlocutorului, în ciuda sacrificiilor făcute. Refuzul este unul vehement, aproape violent, sugerând o pierdere a identității prin dăruire totală.