O piatră de moară
ocăra să moară
boabele de grâu:
„Auzi ce desfrâu
Să nu vă lăsați, surate,
măcinate!
Neghina-i de vină! …
Dar vă vin de hac,
praf vă fac,
făină…”.
Degeaba, degeaba,
tot nu mergea treaba.
Văzând cum stă cazul,
a schimbat macazul:
„Nu-i o cinste oare,
scumpe surioare,
decât, cine știe,
fierte în gamelă,
făină alburie
să ajungi franzelă?! ”.
Grâul, lămurit,
se lasă zdrobit,
gândind – poate mâine
va intra în pâine.
Morala: Vezi… în lume
totul nu-i
să știi ce să spui,
ci și cum anume…
Sensul versurilor
Piesa explorează tema transformării și a morții prin prisma boabelor de grâu măcinate de moară. Morala subliniază importanța modului în care comunicăm, nu doar a ceea ce spunem, pentru a influența și a schimba perspective.