Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii – o emoție copleșitoare…
Ei sunt niște fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!.
Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare…
Sunt mișcare-adăugată la mișcare
și lumina ce-o zărești, din soare!.
Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul!
Sensul versurilor
Piesa explorează perspectiva diferitelor elemente ale naturii asupra omului, sugerând că oamenii sunt o parte integrantă a unui sistem mai mare. Versurile evidențiază modul în care percepția asupra omului variază în funcție de punctul de vedere, de la copaci la pietre și aer.