Îngeri nefericiți și triști
care-mi explodați în vedere sângele vostru aerian
cum simunul.
Voi, care mă smulgeți dintr-o tăcere
făcându-mă din bun nebun,
nu mă mai înlocuiți, voi sânge,
cum rază dintr-o stea ce nu există.
Din nou voi râdeți
precând mama mea iar plânge tristă, –
eu nu sunt voi, eu nu sunt voi, eu nu sunt voi
și nici privirea unui ochi de zeu nu sunt.
Lăsați-mă să fiu ce sunt, – noroi
pe globul de pământ.
Nu mai dormiți în mine voi, –
lăsați-mă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară intensă, o senzație de sufocare și dorința de a fi eliberat de influențe exterioare. Vorbitorul se simte invadat și transformat împotriva voinței sale, aspirând la o identitate proprie și la acceptarea condiției umane.