Foarte câine.
Foarte câine-am vrut să fiu
cu lătratul în pustiu
şi cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut să viu.
Foarte pasăre am vrut
să-ţi adorm doar peste scut
lepădat şi început
de numai ce m-a durut.
Foarte om poate-aş fi fost
dacă-aş fi ştiut vreun rost
ce este în tine os
şi ce este roşu-n, roz.
Sensul versurilor
Piesa explorează dorința de a fi altceva decât sinele actual, oscilând între imaginea unui câine, a unei păsări și a unui om. Exprimă o căutare a identității și un sentiment de durere existențială, sugerând o transformare incompletă și o neputință de a înțelege esența lucrurilor.