Nichita Stănescu – Facerea

Eram atât de trist și atât de fericit
încât strângându-te în brațe
tot timpul îmi părea
că are cătușe de aer.
El a trecut pe lângă mine și mi-a zis:
-Ce-mi dai ca să le tai?
-Nu-ți dau nimic, i-am zis
nu vreau să mi le taie
cătușele de aer.

El a plecat
cu ochii scoși de sub sprânceană a mirare
Eu am rămas acolo
în încătușare.
Ce țară, Doamne, pentru un copil!

Sensul versurilor

Piesa exprimă un sentiment de tristețe amestecat cu fericire, sugerând o luptă interioară și o senzație de captivitate. Finalul dezvăluie o dezamăgire profundă față de realitatea înconjurătoare, văzută prin ochii unui copil.

Lasă un comentariu