Nichita Stănescu – Douăsprezece Noaptea, Cu Dor
Coridor de ore, timp pierdut.Frunze zburătoare, țări de toamnă.Străzile pe care am trecutîn gâtlejul amintirii se răstoarnă.Trec secundele gravide; nasc urlândpicături de ploaie repetate,vorbe ce s-au spus, își caută gurisă se lase în pereții lor pictate.Bate-o oră sus, dar pân-ajungesunetul la creier, se-nserează.Dorm pavilioanele urechii, fugepe timpane o stafie trează.