„Ea n-a venit și nimeni mireasă
nu-mi va mai fi soție”
Ady Endre.
Am așteptat întâi, să se usuce bine
noroa’ele și nopțile din mine…
Dar palma fierbântată-a rechemat în ea
garoafa înflorită-n coapsa ta
și buzele încinse-au vrut în ele
sărutul cu arsuri de stele.
Tu goală-mi aiurai în piept
cuvântul mort, cuvântul cel nedrept:
„– Ce-s patimile arse toate-n tei? …
…și fericirea toată, toată… ce-i? ”.
– Poate privirea ta cu unde line
străluminată până-n mine
Poate uitarea ce fărâmă
potecile cu mers de râmă
intrate-n orele târzii…
…ori poate mersul tău când vii….
Am așteptat apoi, tăcerile să vină
cu aiurarea lor de taină și lumină
cu noaptea destrămată, calmă
Dar orele mi se rostogoliră-n palmă
și buzele-ngâimară-n ceasul surd, un cânt
din vorbe-amestecate cu pământ.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de așteptare zadarnică și dezamăgire în dragoste. Naratorul rememorează momente de pasiune, dar și realizează pierderea și trecerea timpului, marcate de tăcere și un sentiment de finalitate.