Ți-am meșterit bănuți de fier,
să-mi vinzi un ceas din sânii tăi
zbucnind în vine zurgălăi,
când flămânzeam de vis și cer.
Dar scalda caldă, nurii puri
iubeau ciorchinul cel mânat
Și inima ți-ai semănat
în colbul plin de scremături.
Ți-am bănuit arginți cu zimți,
uitarea ta să-mi vinzi pe ei,
când rodul florilor din tei
îmi flămânzeau o stea în dinți.
Dar vrăjitoare de nefiri,
descântece turnași în prag
Mi-ai dat fiertură de omag
să te descânt din amintiri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire pierdută și trădarea suferită de cel care oferă totul. Metaforele bogate sugerează o relație în care unul dintre parteneri folosește magia și înșelăciunea pentru a scăpa de amintirile legate de celălalt.