Nichita Stănescu – Ausweis

Ausweis.
Scot sângele ștampilat la vedere.
Mi se dă drumul.
Scot osul sculptat la vedere.
Întârzii o secundă, dar mi se dă drumul.
Scot îndurătoarea limbă vorbită, la vedere.
Dicționarele sunt pregătite, așa că mi se dă drumul.
De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea.
Sunt liber, i-am răspuns,
așa că nu am chef să-ți răspund.
Ea a stat un timp descumpănită,
apoi, mi-a dat drumul.
Am pe mine toate ștampilele.
Dacă vreți să știți
eu, unul, sunt în ordine,
mie mi se dă drumul.

Sensul versurilor

Piesa explorează tema libertății și a identității în fața morții. Protagonistul își afirmă independența și refuză să se supună autorității, simbolizată de moarte, arătând că este în ordine și are dreptul să treacă.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu