El a venit și mi-a spus:
viața
este o absență
între două inexistențe.
Eu m-am uitat la el lung,
i-am surâs
până când
am izbucnit în plâns.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții, văzută ca o simplă absență între două inexistențe. Reacția emoțională puternică, exprimată prin plâns, sugerează o profundă tristețe și o acceptare dificilă a acestei realități.