Acasă mea e într-un cuvânt
gândit de altul.
Acasă mea e într-un sărut
pe care l-am gândit
în alți doi adolescenți.
Acasă mea este înlăuntrul
săgeții trase înspre zeu de geți.
Acasă mea e gândul ce-l gândești
spre mine.
Acasă mea e numele ce-l am
și mi-l rostești.
Acasă mea e un cuvânt,
un prieten și o curvă.
Fugind din timpul care trece,
ah, timp, bordel al vieții mele!
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul abstract de "acasă", definindu-l prin elemente efemere precum gânduri, săruturi, amintiri și relații. Acasă nu este un loc fizic, ci mai degrabă o stare interioară și o conexiune cu ceilalți, marcată de trecerea timpului și complexitatea vieții.