Nu cumva, l-am întrebat pe președinte,
Aveți și dumneavoastră,
Ca și tânărul Stalin,
Două degetele lipite între ele la piciorul stâng
De-o pojghiță subțire – semnul Anticristului –
Ce pleacă din infinit și
Se întoarce-n infinit?.
Nu, mi-a răspuns zâmbind președintele.
Eu am lipite doar două degete la mâna dreaptă,
Cele cu care îmi fac cruce seara.
Dar nu cred că-i acesta semnul,
Și-apoi, n-am fost
Niciodată tânăr: m-am născut bătrân.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o interogare satirică a unui președinte, folosind simboluri religioase și istorice pentru a sublinia ipocrizia și natura paradoxală a puterii. Prin răspunsurile președintelui, se explorează tema identității construite și a percepției publice.