Verse 1
La Roma plouă iarăși, mamă
Și-atunci când picură-ncet.
Gândul meu la tine zboară,
Căsuța albă de omăt.
Aicea curg din deal șiroaie,
Șerpuitoare pe șosea,
Pe când acolo geru-i mare
Și lemnele scrâșnesc de jar,
Pe când acolo geru-i mare
Și lemnele scrâșnesc de jar.
Chorus:
Maică, măicuța mea,
Știu că așteptarea-i grea.
Ochii tăi privesc cu dor
Înspre orice trecător.
Maică, măicuța mea,
Știu că așteptarea-i grea.
Mă întorc neapărat,
Eu de tine n-am uitat.
Verse 2
Îmi amintesc cum bate vântul,
Cum se adună-n jur nămeți.
Cum prin troiene se fac pârtii,
Mult bătătorite de băieți,
Omătul se întoarce iarăși,
Cum spulberă-n jur vioi,
Cum din văzduh, pe-ața salcie,
Cad fulgi pufoși, mascați și moi.
Cum din văzduh, pe-ața salcie,
Cad fulgi pufoși, mascați și moi.
Chorus:
Maică, măicuța mea,
Știu că așteptarea-i grea.
Ochii tăi privesc cu dor
Înspre orice trecător.
Maică, măicuța mea,
Știu că așteptarea-i grea.
Mă întorc neapărat,
Eu de tine n-am uitat.
Verse 3
La Roma plouă iarăși, mamă
Și-atunci când picură-ncet,
Gândul meu la tine zboară
Ce mult aș da ca să te văd.
Mi-e dor, mi-e dor de tine, tată,
Mi-e dor de frați și de surori,
Căsuța scumpă, părintească,
O văd în vis de multe ori.
Chorus:
Maică, măicuța mea,
Știu că așteptarea-i grea.
Ochii tăi privesc cu dor
Înspre orice trecător.
Maică, măicuța mea,
Știu că așteptarea-i grea.
Mă întorc neapărat,
Eu de tine n-am uitat.
Maică, măicuța mea,
Știu că așteptarea-i grea.
Mă întorc neapărat,
Eu de casa n-am uitat
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al cuiva aflat departe de casă și de familie. Persoana își amintește cu nostalgie de căldura căminului părințesc și de persoanele dragi, simțind o puternică dorință de a se întoarce.