Simt picăturile de ploaie,
Cum curg încet,
Și care cheamă,
Cheamă neîncetat,
Cavalerul meu în armură strălucitoare,
Să vină și să mă salveze,
Pentru că mă târăsc în durere.
Am fost rănită..
De greșelile lui.
Așa că vino și salvează-mă!
L-am pus pe el pe primul loc..
Crezând că va sta..
Dar n-a putut potoli furtuna,
Și mi-a lăsat ploaia.
În timp, pozele pălesc,
Și tot ce rămâne sunt aceste rame goale..
Nopți nedormite și zile furtunoase..
Am dovada că lumea se schimbă,
Și tot ce rămâne sunt aceste rame goale.
Tot ce rămâne sunt numai goluri..
Poți auzi aceste lacrimi,
Pe perna mea?
Continuă să cadă deoarece..
M-am înțepat în spinii tăi,
Și acum sângerez..
Și sunt singură din nou.
Sunt rănită..
E greșeala mea.
Ar fi trebuit să realizez de la început..
L-am pus pe el pe primul loc,
Crezând că va sta..
Dar n-a putut potoli furtuna,
Și mi-a lăsat ploaia.
În timp, pozele pălesc.
Tot ce rămâne sunt rame goale,
Nopți nedormite și zile furtunoase.
Am dovada că lumea se schimbă..
Fericirea pălește,
În fața durerii..
Golul mărindu-se.
Nopți nedormite și zile furtunoase..
Am dovada că lumea se schimbă.
În timp, pozele pălesc..
Rămânând doar ramele goale.
În timp, pozele pălesc..
Rămânând doar ramele goale,
Nopțile nedormite și zilele furtunoase..
Am dovada că lumea se schimbă..
Tot ce mi-a rămas sunt doar ramele goale..
Tot ce mi-a rămas sunt doar ramele goale.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și sentimentul de gol lăsat în urmă. Amintirile se estompează, iar tot ce rămâne este un sentiment de pierdere și singurătate.