A spus că-l scoate chiar aici,
Că-l scoate chiar acum,
O să-i înapoieze inelul,
Pentru a sta cu mine.
Probabil crede că asta îmi doresc să aud…
Oricât de bine ar suna,
Sunt conștient că e imposibil.
Și nu m-am simțit rău decât acum când…
A trebuit să-i reamintesc…
I-am spus: „Iubito, te vreau,
dar el are nevoie de tine”.
Rămâi cu realitatea…
Nu te voi iubi ca el.
Vezi, eu decât te vreau,
Iubito, el are nevoie de tine,
Rămâi cu realitatea,
Rămâi cu realitatea,
Rămâi cu soțul tău.
Acum urmează lacrimile (uite lacrimile),
Iubito, te rog nu plânge (nu plânge),
Am crezut că știi realitatea…
Iubito n-aș putea,
Lua locul soțului tău.
N-ar fi trebuit să devenim iubiți.
Și nu m-am simțit rău decât acum când…
A trebuit să-i reamintesc…
I-am spus: „Iubito, te vreau,
dar el are nevoie de tine”.
Rămâi cu realitatea…
Nu te voi iubi ca el.
Vezi, eu decât te vreau (decât te vreau),
Iubito, el are nevoie de tine (are nevoie de tine),
Rămâi cu realitatea,
Rămâi cu realitatea,
Rămâi cu soțul tău.
Dragostea lui pentru tine e nesfârșită…
Cu mine n-ar fi,
La fel de bine…
Pentru că eu decât te vreau,
Dar el are nevoie de tine.
Rămâi cu realitatea,
Nu te voi iubi ca și el…
Vezi, eu decât te vreau iubito (decât te vreau),
Dar el are nevoie de tine (are nevoie de tine),
(Rămâi cu realitatea),
Rămâi cu realitatea,
(Rămâi cu realitatea),
Rămâi cu realitatea,
Rămâi cu soțul tău.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație amoroasă complicată, unde naratorul recunoaște că, deși o dorește pe femeie, ea ar trebui să rămână cu soțul ei. El își dă seama că dragostea lui pentru ea nu se compară cu nevoia ei de stabilitate și dragostea soțului.