– Sărut mâna, mamă Floare!
– Ai, mulțumescu-ți dumitale..
– Mamă Floare, de ce stai îngândurată?
Mamă Floare, ai,
Cu ochișorii la poartă.
Ce te doare, mamă Floare?
– Floare-am fost cu bobocei, of!
Ai, moare mama fără ei, of..
Draga mamii, trei garoafe și-un bujor.
Floarea-i floare, ai,
Adu-mi-i, Doamne, că mor!
Floarea-i floare până moare..
Și-aș vrea să mai merg un pic, of!
Ai, nu mai pot să mă ridic, of..
Draga mamii, Domnu’ mi-a făcut chemare.
Floarea-i floare, ai,
Sufletu’ are răbdare.
Floarea-i floare până moare..
Draga mamii, că de-ar fi lume cât iarba,
Floarea-i floare, ai,
Dacă nu-s ai mei, degeaba!
Floarea-i floare până moare..
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei mame aflate pe moarte pentru copiii ei, simbolizați prin flori. Ea își exprimă regretul că nu mai poate trăi și își așteaptă sfârșitul cu resemnare, dorindu-și să-i mai vadă o dată pe cei dragi.