Și luceafărul, și luna dintre piscuri se-nălțară.
Strânsu-mi-am iubita-n brațe și-am uitat tristețea-amară.
Domnul mi-a șoptit: „Iubește-o, ea-i izbânda mea cea rară;
Altă frumusețe-asemeni n-am creat în nicio țară. “
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și romantică, binecuvântată de divinitate. Naratorul își găsește alinarea și uită de tristețe în brațele iubitei, considerată o creație unică și prețioasă.