Nahapet Kuceac – Scrisoare

Mare fără de hotare, fă-te-ai neagră cerneală.
Și voi, trestii, numai pene de scrisori, pe porunceală:
Toți diecii, cărturarii, câți or fi pe lumea-ntreagă,
Să tot stea să-mi scrie dorul – dar nici gând să-l înțeleagă.
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Sensul versurilor

Piesa exprimă un dor profund și imposibilitatea de a-l exprima pe deplin prin cuvinte. Chiar și cei mai pricepuți scriitori nu pot înțelege și reda intensitatea sentimentului.

Lasă un comentariu