Versuri corectate și adnotate
În timp ce scriuPe tocul meuSe urcă o furnică.Știe și știuCă n-are de ceSă-i fie frică.Nici s-o alung,Nici s-o omor,Nu-mi stă în fire.O singură nenorocire:Fără s-o observ, din greșeală,S-o moi cu penița în cernealăȘi să devină singura furnică albastrăDe pe planeta noastră.Ba, dacă bea din cerneală un pic,Nu se mai poate face nimic:Devine singura furnică … Citește mai mult
O mulțime de diavoli roșii fugiră din inima mea,Împânzind pagina pe care scriam.Ei erau atât de mărunți-mărunți,Încât i-aș fi putut nimici cu vârful de peniță.Mulți alții ca ei se bălăceau în cerneală.Era ciudatSă scriu cu-astfel de mâzgă roșieDespre lucruri ieșite din inima mea.
Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argintCu două guri întunecate, ca două porți de labirint,Prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoareȘi-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare.Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,Va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirata-n salbeRecolta de … Citește mai mult
În mașina de scrisși vopseaua tipograficămor versurileîn care pulsa, băteaneîmblânzitul și arogantulsânge albastrual cernelurilor nobile.
Penița mâzgâlește: un infern!Sunt condamnat la chinul mâzgâlelii? –Apuc de călimară și așternUn scris cu mari puhoaie-ale cernelii.
M-am săturat și vărs cernealăPătrund din stilou când abisul mă cheamăM-am săturat să am teamăUn nou drum m-a căutat și merg fără obosealăCe-am primit folosesc cu încredereDarul de la zei, deși poa’ să-mi aducă pierdereȘi înțeleg perfect de ce îl vreau atât de repedeSunt scriitor la bază-n versuri mi se spune regele!Și pentru asta sângerez, … Citește mai mult
Cinstită călimară, sacră poetului,din tine izvorăște lumea întreagă,orice chip când de tine se apropiecapătă o inefabilă grație.Unde a găsit cerneala ta aceste miticebogății? O picătura de-a ta căzând pe hârtieun diamant ne așazăprintr-ale fanteziei noastre giuvaere.Cine te-a învățat să arunci în mijlocul lumiicuvinte care să ne tulbure într-atât?Și urmașii urmașilor noștri le vor citicu aceeași … Citește mai mult
Mare fără de hotare, fă-te-ai neagră cerneală.Și voi, trestii, numai pene de scrisori, pe porunceală:Toți diecii, cărturarii, câți or fi pe lumea-ntreagă,Să tot stea să-mi scrie dorul – dar nici gând să-l înțeleagă.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Poeții,misterioșii,fățișii,coifurile – înlăuntrul țestei,scuturile – de țiplă,poeții,aceste specii, aceste sepiicare se apărăîmproșcând cerneală.Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
Oh, trupul tău îl văd printre cerneală,Cerneala-nămolindu-ne și-n somnCa o sudoare acră, animală.Vreau să te-ajungȘi degetele-mi lunecă,Nu te mai văd,Abia te-aud,Spune-mi, mai spune-miCă la fel ne-ntunecăVârtejul în care m-afund.Te chem,Dar, violent ca dintr-o rană,Cerneala izvorăște între noi.Ma mai cunoști, mă mai aștepți,Ma mai îngădui înapoi,Ma mai primeștiDin vânătul noroi?Mai viiPeste câmpii albastre,Mări pustii,Înlăcrimat și mutCa … Citește mai mult