Ana Blandiana - O Furnică Poetă
În timp ce scriu / Pe tocul meu / Se urcă o furnică. / Știe … →
În timp ce scriu / Pe tocul meu / Se urcă o furnică. / Știe … →
O mulțime de diavoli roșii fugiră din inima mea, / Împânzind pagina pe care scriam. … →
Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint / Cu două guri întunecate, ca două … →
În mașina de scris / și vopseaua tipografică / mor versurile / în care pulsa, … →
Penița mâzgâlește: un infern! / Sunt condamnat la chinul mâzgâlelii? – / Apuc de călimară … →
M-am săturat și vărs cerneală / Pătrund din stilou când abisul mă cheamă / M-am … →
Cinstită călimară, sacră poetului, / din tine izvorăște lumea întreagă, / orice chip când de … →
Mare fără de hotare, fă-te-ai neagră cerneală. / Și voi, trestii, numai pene de scrisori, … →
Poeții, / misterioșii, / fățișii, / coifurile – înlăuntrul țestei, / scuturile – de țiplă, … →
Oh, trupul tău îl văd printre cerneală, / Cerneala-nămolindu-ne și-n somn / Ca o sudoare … →