Cu părul în inele pe umeri revărsat,
Frumoasa fără seamăn în vie a intrat,
Și a cules un strugur. Dar soarele-n apus,
Sub vălul de mătase, pe piept, ciorchine-a pus.
Și dintr-o dată vălul luci scânteietor,
Iar strugurele viții îi spuse: „Pot să mor!
Mi s-a-mplinit dorința: să stau pe pieptul ei
O zi, decât o mie sub frunze și cârcei!”.
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
O descriere idilică a frumuseții unei femei într-un cadru natural, unde un strugure își exprimă dorința de a sta pe pieptul ei, preferând o clipă de intimitate în locul unei existențe lungi, dar anonime. Poezia explorează teme precum frumusețea efemeră și dorința intensă.