– E un altar de fildeș cu două flăcăruie.
Sau, poate, fi-vor sânii tăi netezi, cu gurguie?
Oricum, m-aș face preot, paracliser, măcar,
Să pot sluji în umbra slăvitului altar!.
– Paracliser? O, Doamne, e slujba mult prea grea!
De preot – ce mai vorbă? Ești un copil abea!
Ți-ai pierde vremea-n jocuri cu gândul că te-nchini,
Și ar tânji altarul, pustiu, fără lumini.
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința ardentă a unui îndrăgostit de a se apropia de persoana iubită, folosind metafora altarului și a slujirii religioase pentru a ilustra intensitatea sentimentelor sale. Dialogul sugerează o oarecare neîncredere sau respingere, accentuând idealizarea iubirii.