Cu pași ușori, iubita, trecea pe câmp încet.
Și florile din drumu-i aduna-n buchet.
Și se oprea tăcută, iubita, deseori,
Obrajii cufundându-și, înlăcrimați, în flori….
Blestemul meu i-ajungă amarnic pe acei
Care mă țin departe de ea, de ochii ei!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul profund al unui îndrăgostit, separat de persoana iubită. Versurile descriu imaginea unei iubite care trece tristă prin câmp, adunând flori, în timp ce naratorul își exprimă blestemul asupra celor care îi țin departe unul de celălalt. Este o elegie a iubirii pierdute și a suferinței cauzate de despărțire.