Iarba verde de acasă
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă. BIS.
Numai Dumnezeu mă știe
Cât am colindat,
Râule cu apă lină!
Las’ să treacă de la mine
Câte-am îndurat.
Azi mi-e sufletul ca o zi senină,
Sufletul mi-e zi senină.
Iarba verde de acasă
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă. BIS.
Nu mă latră nici un câine,
Pietrele mă știu
Și prin lumea cea trufașă.
Știu acum că niciodată
Nu e prea târziu
Să te strig pădure și să-mi faci cămașă,
Fă-mi din umbra ta cămașă!.
Iarba verde de acasă
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă. BIS.
Heeeeeeeeiii!!!.
Iarba verde de acasă
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.
Stau acum să se unească
Cerul de pământ,
Cu lumina sunt de-o seamă.
Nu mai rătăcesc prin lume
Ca o frunză-n vânt.
De oriunde-aș fi glasul lor mă cheamă,
Rădăcinele mă cheamă.
Iarba verde de acasă
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă. x 4
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de casă și legătura profundă cu locul natal. Indiferent de cât de mult călătorește sau de experiențele prin care trece, protagonistul se simte mereu atras înapoi de rădăcinile sale, de "iarba verde de acasă".