Motto:
„Plouă, e urât, e toamnă,
pentru noi nimic nu-nseamnă.”
Al naibii, toamna vine iar la noi
lălăie ca o galbenă mireasă,
amenințându-ne cu vânt și ploi,
dar noi cântăm voioși și nu ne pasă.
Ce crede dânsa că ne amenință
cu brici de aur frunze retezând?
O, anotimp fără de referință,
nu vei găsi răgaz la noi nicicând.
Poți tu să-ți scuturi coafura rară,
să sufli cu puteri de semizeu,
tristețea neagră nu ne împresoară
oriunde-am fi: la Iași sau la Ciceu.
Nu ne-nspăimântă trena mortuară!
cântăm voioși cu glas mereu fierbinte
o melodie drastică și clară:
„Adio, pa, bonjur și… n-am cuvinte!”
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine optimistă și sfidătoare față de toamnă și efectele ei considerate negative. Persoana nu se lasă afectată de vremea mohorâtă, preferând să cânte și să se bucure de viață.
