N-am vină că am plete şi că mă cheamă Mircea,
eu n-am rănit pe nimeni, nici cuie n-am bătut
în scaune de prieteni, aşa că mult mă mir ce-a
fost în capul celor ce m-au vroit recrut.
Pruncia mea cu zmee din palide provincii,
apoi adolescenţa, stafie prin liceu,
citind suave stihuri din Heine şi Da Vinci,
pentru acestea toate nu sunt de vină eu.
Nu sunt de vină, iată că se mai poartă blugii,
că fetele au ochii ca două păsări mov
şi nici că-n toamna beată când se despoaie rugii
omizile dau buzna grăbite în alcov.
Nu sunt de vină, sigur, că n-am fost în războaie,
şi dac-am rupt o roză, vă rog să mă iertaţi,
căci eu urăsc războiul şi plâng după o oaie
şi mă-nfrăţesc cu-o ştiucă cu icre de erzat.
Pentru acestea toate, scuzaţi-mă! Cer scuze.
Eu sunt copilul fraged ce crede-n cucuruz.
Rămân aici cu gura înfiptă în harbuze
Căci ce mi-e S*****a şi ce mi-e Santa Cruz.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de nevinovăție și regret, în care eul liric se disociază de aspecte ale vieții și ale lumii pe care nu le poate controla sau înțelege. Tonul este nostalgic și ușor ironic, sugerând o detașare de realitate și o preferință pentru o lume a inocenței și a simplității.