Leii s-au scurs în placenta nisipului,
maimuțele-au pierit de tristețea maimuțelor
Ar putea reapare peste o mie de ani
așa cum apar din senin gândăceii sub masa bețivului,
vântul va purta semințe de portocali și flamingi,
taifunul va-mprăștia polenul girafei,
vom mânca pepeni
și-n loc de sâmburi vom scuipa salamandre și veverițe,
Natura își va aduce aminte,
dulcea amnezie a timpului se va topi,
hidrocentralele vor produce pește și iarbă,
fulgerul va suge lămpile cu lăcomia vițelului,
Tata îi va cere iertare
Fiului,
dar teama, teama îmi e
ca Pilat – omul
se va spăla încă-o dată pe mâini.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de purificare și iertare în contextul naturii care își recapătă puterea. Pilat, ca simbol al indeciziei și al evitării responsabilității, este condamnat să repete gestul spălării pe mâini, sugerând o incapacitate de a învăța din trecut.