La o masă umblătoare,
la un vin ce nici n-a fost,
stau cu moartea-ntre pahare
chefuind în zi de post.
urcă viermele pe lampă,
fierb piroanele în uşi,
simt mireasma ei de vampă
dezbrăcată de cenuşi.
Astăzi nu, dar mâine poate,
(dracu știe oare când),
fi-voi tânăr pe furate,
iar bătrân și mai curând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și resemnare în fața morții și a trecerii timpului. Vorbitorul se află într-o atmosferă decadentă, contemplând efemeritatea vieții și amânând trăirea intensă pentru un viitor incert.