E bine-aici, de-ajuns e și atât.
Ninsorile nu cad precum apasă.
Stă-n osii reci un cer nehotărât
și-n cumpeni echilibrul lin se lasă.
Mai bine vezi, spre râpă lupii vin
să bea la copci și dacă nu, să-și taie
în țestul apei limpezii canini
și lupilor genunchii li se-ndoaie.
De foame muți, în arc de salt avar,
cu umerii lovindu-se și saltul,
mai bine vezi cum lupii râpa sar,
mai bine vezi cum unul după altul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă statică și contemplativă a naturii, urmată de apariția lupilor însetați. Sugerează o observație atentă a evenimentelor din jur și o acceptare a ciclului natural, chiar și a celui brutal.