Vorbești despre viață, vorbești despre moarte
Și despre tot ce se află între ele
De parcă ar fi nimic, iar cuvintele sunt ușoare.
Vorbești despre mine și vorbești despre tine
Și despre tot ce fac eu
Ca și când ar fi ceva ce trebuie repetat.
Nu am nevoie de vreun alibi, nici pe tine să realizezi
Faptul că lucrurile rămase nespuse
Ocupă doar mai mult loc în mințile noastre.
Fă asta greșeala mea, câștigă jocul.
Îndreaptă-ți degetul și alege vinovatul.
Ma ridici și mă prăbușești.
Nu mai contează acum.
Refren: Căci nu îmi pasă dacă voi mai vorbi cu tine vreodată.
Asta nu e despre sentimente,
Nu am nevoie de vreun motiv ca să nu-mi pese de ce spui,
Sau despre ce s-a întâmplat la final.
Asta e explicația mea
Și nu trebuie să aibă vreo noimă.
Primele două săptămâni s-au transformat în 10
Îmi țin respirația și mă întreb când se va întâmpla,
Oare chiar contează?.
Dacă jumătate din ce ai spus e adevărat
Și jumătate din ce nu am făcut ar fi diferit
Ar fi totul mai bine?.
Dacă am uita lucrurile pe care le știm
Am avea către unde să ne îndreptăm?
Singurul drum este în jos, pot vedea asta acum.
Refren:..
Nu este un așa de mare sacrificiu.
Refren:..
Și nu trebuie să am vreun înțeles pentru tine deloc
Căci asta este explicația mea..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o detașare de o relație sau situație trecută, subliniind că interpretarea personală a evenimentelor este mai importantă decât validarea externă. Vorbitorul își asumă greșelile, dar nu mai caută aprobare sau înțelegere din partea celuilalt.