Mihnea
Prima rază de lumină respirație deplină
Scâncetul ce-n jur alină printr-o lacrimă sublimă
Înclină vindecări de răni ca la calamicină
Prin retină se imprimă destinația deplină
Afirmă că în viață nu ai libertate
Curată e necurată în conformitate cu date
Oficializate cadre înalte din spate illuminate
Criză din state stelele apun stelele sunt înclinate
Fețe deprimante deprimate declarate
Sub orice calamitate există suveranitate
Suntem toți datori cu o moarte plină de viu
Inițiativă dacă nu meriți în rai există alternativă
Arhiprosti ce-ncearcă să-ți fure credința
Cerință: 7 trepte, mintea-n suflet, conștiința
Angelitate după păcate, conexitate, natalitate
Cu toate că poate că darul decade, te lasă mai frate pe drum mai departe!
Refren (X2) :
Dulce viață, praa, ești darul suprem
Pregătirea bagajului pentru rai sau infern,
Chiar dacă unii spun că nu ești dreaptă sunt demn,
Fără tine nu aș fi putut să scriu acest poem.
Carbon
Suntem înconjurați de ispite, caractere ipocrite.
Creștini jurați pe cele sfinte cu fețele smerite
Viața se simte, nu promite că vom fi fericiți.
Ai tot ce vrei în jur, dar zi, câte îți permiți?
Te agiți înrobit de arginți, tocmit cu sfinți părinți.
Tu nu ridici rugăciuni, tu ai doar rugăminți
Te prinzi că depinzi de ceva prea mare ca să poți să explici
Acum privește în oglindă și sincer pe cine minți
În general nu acceptăm palme morale, contestăm
Ridicăm brațele spre cer și protestăm
Plus că ne dorim mai mult decât posedăm
Și pe drum ne dăm singuri de furcă precum Poseidon!
Domn, domn să-nălțăm, cine te crezi?
Fii treaz când alegi că după ce alegi te legi sau te eliberezi
Vezi, trăiesc pur și simplu, îmbrățișez darul ceresc
Chit că moartea intră în cerc încet, încet..
Refren (X2).
Cedry2k
Am mândria și mania, acești mari demoni
Ce m-au făcut să mă adaptez perfect la România
Am trufia și furia, acești mari demoni
Ce îmi întunecă mintea și strică armonia
Văd cu claritate o realitate copleșitoare
De-o varietate mare și totuși trecătoare
Atât de înșelătoare și nesatisfăcătoare
Nu arunca semințe în soluri neroditoare
Că nu iese nimic chiar dacă e ploaie și soare
Și o să fii dezamăgit ca și mine care
Am coșmaruri ce vin să îmi tulbure des somnul
Plus că n-am nici fapte să îl bucure pe Domnul!
Cum îți așterni așa o să și dormi, nu?
Pentru mine e clar ca apa de izvor cum
Că abia când profiți de libertate
Nu mai ești liber frate, în suflet ai răni nevindecate!
Refren (X2).
Sample: Carbon – Introspecții
„Poate viața n-are rost dar ce frumos să-i dai un sens!”
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea vieții, oscilând între bucurie și suferință, credință și îndoială. Artiștii reflectă asupra darului vieții, pregătindu-se pentru inevitabilul sfârșit și căutând un sens într-o lume plină de ispite și contradicții.