Cu vâsle grele odihnind de-a valma,
În ape pline de plutiri lovesc cu palma.
E noapte-n largul mării, și e lună.
Tu poate dormi de mult; eu cânt a voie bună
Și-n barca mea e-atâta râs și-atâta cânt
că tu m-ai crede mag, nebun, sau rege.
Dar valul mării a-nțeles ce sunt
Și cântul meu în spumă mi-l culege.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de singurătate contemplativă pe mare, sub lumina lunii. Naratorul își exprimă sentimentele prin cântec, simțind o conexiune profundă cu natura și acceptând propria identitate.