Cu vuiet și zgomot torentele trec,
și unul pe altul ca-n luptă se-ntrec;
Le place mișcarea ș-a undei lățime,
Le place răceala, ce dă prospețime;
și oamenii astfel în șir necurmat,
Pe calea vieții se scurg ne-ncetat;
și cred că au inimi, dar a lor căldură,
Ca torentul rece-i egoism și ură.
Sensul versurilor
Piesa compară torentele cu oamenii, subliniind cum aceștia din urmă, deși par că au sentimente, pot fi conduși de egoism și ură, asemenea apelor reci și repezi.