Te apasă greu urâtul… Și n-ai cui să-ntinzi mâna
Când sufletul vuiește de furtuni.
Dorințe?… Nu-i zadarnic să tot dorești într-una?
Și anii trec, toți anii cei mai buni!
Să iubești?… Dar pe cine?… Vremelnic, n-are rost,
Iar veșnic, greu e să găsești iubire.
Te uiți în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Și totu-i mic, necaz și fericire.
Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Și când te uiți ce-i viața, cercetător și rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de apăsare și dezamăgire față de viață și iubire. Vorbește despre trecerea timpului, efemeritatea patimilor și dificultatea de a găsi fericirea.