Pe ceruri, în noapte, un înger zbura
Și-un cântec din ceruri cânta.
Și lună, și stele, și norii pe vânt
Uimiți ascultau acel cânt.
Cânta despre drepții cu albe veșminte
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l –
Și neprihănit era cântul.
Ducea către lumea aceasta de jale
Un suflet în brațele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neștiut.
Și vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.
Sensul versurilor
Un înger aduce un suflet pe pământ, iar cântecul său divin se pierde în suferința umană. Cântecul angelic rămâne ascuns, tânjind după o lume mai bună, nefiind stins de tristețea omenească.
