Un om de stat, ce multe îți promite,
Să nu-i arăți că tu nu-i dai credință,
Ci-i mulțumește cu-nchinări smerite.
Ca să nu-și dea prea multă silință,
Te fă că crezi orice el o să-ți zică.
Ajută-l însuți tu, ca să te mintă:
Destul folos, dacă măcar nu-ți strică.
Sensul versurilor
The poem advises a cautious approach to politicians and their promises. It suggests feigning belief and even aiding their deception to minimize potential harm, highlighting a cynical view of political interactions and the potential for manipulation.