Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri
Și niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcara
Povești și doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nțelese, pline de-nțelesuri –
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfințit de seară!
Să smulg un sunet din trecutul vieții;
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri,
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereții
Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul crește-n urma mea… mă-ntunec!
Sensul versurilor
Poezia exprimă regretul pentru trecerea ireversibilă a timpului și pierderea inocenței copilăriei. Vorbitorul încearcă în zadar să reînvie sentimentele și emoțiile trecutului, dar constată că tinerețea s-a dus și viitorul aduce doar întuneric.