Sunt ani la mijloc și încă mulți vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlniram,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubiram,
Minune cu ochi mari și mână rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Și cânturi nouă smulge tu din lira-mi.
Tu nici nu știi a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o liniștește,
Cu răsărirea stelei în tăcere.
Iar când te văd zâmbind copilărește,
Se stinge-atunci o viață de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi crește.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și nostalgia pentru o iubire trecută. Vorbitorul își amintește cu drag de momentele petrecute alături de persoana iubită și tânjește după reîntâlnire, simțind cum prezența acesteia îi aduce liniște și bucurie.
