O, rămâi, rămâi cu bine,
Deși-n sufletu-mi te port,
N-avui sânge tu în vine
Și născut ai fost tu mort.
Da, amor fără de nume
Ce-n veci am tăinuit,
Umbră-ai fost în asta lume
Și-o umbră ai pierit.
Ce m-apuci de gât, iubită,
De ce plângi și de ce tremuri?
În cenușa părăsită
Nu aprinzi tu alte vremuri.
În zadar mă ții în brațe,
În zadar îmi plângi pe piept,
Pentru-a-ți spune neadevărul
Al meu suflet e prea drept.
Am iubit în tine visul
Tineretei mele scump,
Dar se duse tinerețea-mi
Și din suflet eu te rup.
Astăzi trece tinerețea-mi,
Ea în ochii mei se stinge,
Eu te văd o umbră albă
Un cap alb fără de sânge.
Cu a vieții mele flăcări
Au trecut și-a ta viață
Și asupra ta se lasă
Nendurații-mi ochi de gheață.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o despărțire dureroasă și inevitabilă. Vorbitorul își ia rămas bun de la persoana iubită, recunoscând că relația lor a fost sortită eșecului și că timpul tinereții și al iubirii a trecut.