În zadar în colbul școlii,
Prin autori mâncați de molii,
Cauți urma frumuseții
Și îndemnurile vieții,
Și pe foile lor unse
Cauți taine nepătrunse
Și cu slovele lor strâmbe
Ai vrea lumea să se schimbe.
Nu e carte să înveți
Ca viața s-aibă preț
Ci trăiește, chinuiește
Și de toate pătimește
Ș-ai s-auzi cum iarba crește.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o deziluzie față de învățarea teoretică din cărți, sugerând că adevărata cunoaștere și valoare a vieții se găsesc prin experiență directă și trăire intensă. Căutarea sensului în paginile prăfuite ale școlii este inutilă, deoarece viața însăși este cea care oferă lecțiile cele mai importante.