Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Și-n brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să desprind din creștet valul
Să-l ridic de pe obraz.
Și-n brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi mori,
Să-ți desprind din creștet valul
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei ședea-vei
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ți cadă flori de tei.
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lăsând prada gurii mele
Ale tale buze dulci.
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lăsând prada gurii mele
Ale tale buze dulci.
Vom visa un vis ferice,
Îngânare-ne vom c-un cânt
Și-ngurătătoare izvoare,
Blânda batere de vânt.
Adormind de armonie
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
O să cadă rânduri-rânduri.
Adormind de armonie
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
O să cadă rânduri-rânduri
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință arzătoare de intimitate și iubire într-un cadru natural idilic. Este o invitație la abandonarea în brațele persoanei iubite, sub ocrotirea naturii.