De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcea,
Pentru că-n toată-a ei făptură
E-un „nu știu cum” și-un „nu știu ce”.
M-a fermecat cu vreo scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deși nu e decât femeie,
E totuși altfel, „nu știu cum”.
De-aceea una-mi este mie
De-ar vorbi, de-ar tăcea:
Dac-al ei glas e armonie,
E și-n tăcere-i „nu știu ce”.
Astfel robit de-aceeași jale
Petrec mereu același drum..
În taina farmecelor sale
E-un „nu știu ce” și-un „nu știu cum”.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o fascinație profundă și misterioasă față de o femeie, sentiment amplificat de trecerea timpului. Vorbitorul este captivat de un farmec inexplicabil, un "nu știu ce" care persistă indiferent de acțiunile sau tăcerea ei.