Te zugrăvesc în gând, când ești departe,
Să mă conving de-ți știu de-a rost făptura;
Dar mi-e desenul șters și palid foarte,
Nu-s ochii tăi, nici inima, nici gura.
Nu, nu te știu de-ajuns. Învățătura
Mi-e prea săracă, vorbe doar de carte.
Ca să-ți cunosc dulceața și căldura,
Mai trebuie să-nvăț până la moarte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de insuficiență în cunoașterea profundă a persoanei iubite. Vorbitorul realizează că înțelegerea adevărată necesită o viață întreagă de învățare și experiență.