Lupt pentru libertate, și sânger și nu pier.
Și pentru ea chiar ochii și brațele-mi rebele
întocmai ca pe-un arbor carnal, prizonier,
le dărui sub scalpele.
Și pentru libertate inimi mai multe-odată
le simt în piept; un clocot în vine, înspumat,
și intru în spitale, și intru-apoi în vată
ca-n crini înfășurat.
Și pentru libertate doar răni de gloanțe-mpart
acelor ce statuia i-o prăvăliră-n glod.
De brațe și picioare pe rând eu mă despart,
de casă și de tot.
Vor pune două pietre de văzuri viitoare
zorii, oriunde află-ntuneric în orbită
și brațe noi vor face să crească și picioare
de carne ciopârțită.
De sevă-naripate lăstare noi vor crește,
moaște din trupu-mi care pierdui cu orice rană.
Asemeni sunt cu pomul tăiat ce lăstărește
cât viața-n mine cheamă.
Sensul versurilor
Piesa descrie sacrificiul suprem pentru libertate, prin suferință fizică și pierderi personale. Eroul se dezintegrează, dar renaște, asemenea unui pom tăiat care lăstărește, simbolizând speranța și continuitatea idealurilor.