Pentru libertate sângerez, lupt, trăiesc.
Pentru libertate, ochii și mâinile mele,
ca un copac carnal, generos și captiv,
le dau chirurgilor.
Pentru libertate simt mai multe inimi
ce mi se nisipește în piept: venele îmi fac spumă,
și intru în spitale, și intru în bumbac
ca la crini.
Pentru libertate mă detașez cu gloanțe
dintre cei care i-au rostogolit statuia prin noroi.
Și mă eliberez din picioare, din brațe,
de casa mea, de tot.
Pentru că acolo unde răsare niște prize goale,
ea va pune două pietre de aspect viitor
și va face să crească brațe noi și picioare noi
în carnea tăiată.
Vor încolți seva înaripată fără toamnă
relicve ale trupului meu pe care le pierd în fiecare rană.
Pentru că sunt ca copacul doborât, ce vlăstar:
pentru că mai am viață.
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta și sacrificiul pentru libertate, văzute ca o sursă de renaștere și speranță. Chiar și în fața pierderii și a suferinței, există o credință puternică în viitor și în capacitatea de a se regenera.