Orice se naște moare
și în fuga vremii piere;
imic viu nu stă sub soare,
Se duc genii și durere,
mor cuvinte și plăcere,
generații sub tăcere,
fum în vânt, sub soare umbră.
Viața veselă ori sumbră,
am fost oameni și acuma
suntem tot ce este humă
și am fost ca voi, splendoare.
Orice se naște moare.
Ochii care-au fost integri,
cu lumină în gaoace,
azi sunt goi, oribili, negri –
iată timpul și ce face.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inevitabilității morții și a trecerii timpului, subliniind efemeritatea vieții și a tuturor lucrurilor materiale și spirituale. Tot ce se naște este sortit să dispară, iar viața, indiferent dacă este fericită sau tristă, se reduce în cele din urmă la nimic.